RACCONTI - CORSICA
Sfarenzi e differenze
E' un testo scritto in lingua còrsa meridionale (Suttanacciu), poi in lingua còrsa centro-settentrionale affinché tutti vediate le differenze e le similitudini colla lingua italiana...
Dialetto: Corsica

Sfarenzi e differenze
Lingua còrsa (còrza) di Pumonti (Di là dai monti):

__A noscia minanna custudìa a carri in un furreddu mentri ch'iddu arrustìa un pezzu di figateddu cù u brocchu.
Erami di vaghjimi, i ghjorna accurtàiani comu accòrtani d'uttuvri, i castagni principiàiani à cascà.
Una pignatta cù una suppa di zucchetti era posta nant'à u brandali, era pronta a cena pà tutta a famidda, erami mori di famidda..
A so faccenda maiori era di scucinà, missiavu unn'era tennaru cù idda, ùn tarruccaia micca se a tola ùn fussi missa à l'ora, li briunaia apressu.
U nosciu ghjàcaru era fora, u me frateddu l'avìa ligatu à l'usciu di a stadda, induva erani appaddati l'àsina.
Era piuvitu e avali c'era a fumaccia, minnana ci chjamò parchì no vinìssimu à magnà.

Lingua córsa di Cismonte (Di quà dai monti):

__A nostra caccara custudìa a carne in un furnellu, mentre ch'ellu arrustìa un pezzu di figatellu cù u spetu
Eramu in auturnu, i ghjorni accurtàvanu cum'elli accòrtanu d'ottobre, e castagne principiàvanu à cascà.
Una pignatta cù una suppa di zucchini era posta nant'à u treppedi, era pronta a cena per tutta a famiglia, eramu assai di famiglia.
A so faccenda principale era di scucinà, caccaru ùnn'era tenderu cun ella, ùn ridìa micca se a tavula ùn fussi messa à l'ora, li stridava apressu.
U nostru cane era fora, u mio fratellu l'avìa ligatu à l'usciu di a stalla, induve eranu appagliati i sumeri.
Era piossu e avale c'era a nebbia, mammone ci chjamò perchè no vinìssimu à manghjà.





Traduzione in italiano

differenze
Italiano standard:

__Nostra nonna custodiva la carne in un fornello, mentre arrostiva un pezzo di figatellu col spiedo.
Eravamo d'autunno, i giorni accorciavano come accorciano d'ottobre, le castagne principiavano a cascare.
Una pentola con una zuppa di zucchini era posta sul treppiedi, era pronta la cena per tutta la famiglia, eravamo assai di famiglia
La sua faccenda principale era di cucinare, nonno non era tenero con ella, non rideva se la tavola non fosse messa all'ora. Le strideva dietro.
Il nostro cane era fuori, mio fratello lo aveva legato al uscio della stalla dove erano sistemati i somari (messi nella paglia) .
Era piovuto e adesso c'era la nebbia, la nonna ci chiamò perché venissimo a mangiare.